ARHITECTURA PEISAGERĂ, PROCES SEMIOTIC

Posted by Virgil Ciuca | Articole Gradina | Monday 1 July 2013 12:20
Amenajarea Gradinii si Comunicarea
Comunicarea reprezintă transmiterea de mesaje,
acţiunea de schimburi de sensuri, de decupaj şi creare
de sensuri.
Comunicarea poate fi analizată şi ca proces
de producere şi schimburi de semnificaţii prin
intermediul semnelor, codurilor şi a relaţiilor ce se
stabilesc între acestea şi cei care le utilizează. În cazul
analizat este vorba de schimbul de mesaje între lumea
vie şi elementul uman, între lumea peisajelor şi
percepţia şi descifrarea acestora de către indivizi şi
societatea în întregul ei.
Semiotica are arii majore de studiu şi anume semnul,
cadrul – în sensul de sistem primar care organizează
semnele şi aria culturală în care acţionează semnele şi
codurile (purtătoare de mesaje). Ca termen semiotica
provine din rădăcina semio (greceşte semeion) care
înseamnă semn, sens, simptom, iar semiologia provine
din acelaşi grecesc semios la care se adaugă tot din
greceşte logos – cuvânt, discurs şi este disciplina care
studiază sistemul semnelor.
Din perspectiva semiotică se poate analiza relaţia care
se stabileşte între tot ceea ce este viu şi suportul
spaţial, teritoriul, locul acestei lumi a viului, în sensul
structurării peisajului şi a amenajărilor peisagere ca
manifestări a le acestei relaţii de comunicare.
Amenajă rile peisagis tice, peisajul în general, pot fi
tratate ambivalent din punctul de vedere al
ştiinţelor umaniste ca re analizează subiectul care
recepţionează, individul care simte şi descif rează
(antropologia, sociologia, psihologia etc.), dar şi din
perspectiva ştiinţelor naturii pe un loc privilegiat
situându-se botanica. Acest proces de
interdependenţă, de comunicare nu poate avea loc
decât dacă este îndeplinită o a treia valenţă
omniprezentă în cazul peisagisticii, şi anume,
suportul spaţial, teritoriul, locul unde se
structurează după legităţi proprii de natură
artistică, tehnică, ştiinţifică, utilitară, etc.
amenajările peisagistice, peisajele fabricate cu
ştiinţă şi artă ca resurse ale teritoriului şi ca
fundamente ale calităţii vieţii fiinţelor vii, în special
a fiinţei umane.
Analizând cele 3 manifestări ale semnelor se poate
constata că lumea vie a plantelor structurează doar
imagini iconice şi în special indexuri, deşi elemente ale
acestei lumi sunt folosite frecvent ca simboluri,
exemplu în limbajul florilor crinul reprezintă puritatea,
trandafirul dragostea, etc. dar aceste simboluri sunt
raportate la fiinţa umană, la semiologia voluntar
umană în cadrul cultural, ca receptor al tuturor
informaţiilor structurate după reguli proprii care
gestionează procesul cultural al transmiterii
informaţiei. În această perspectivă, amenajările
peisagistice, peisajul poate fi definit ca având o
determinare puternic culturală, dar şi ca resursă a
teritoriului, ca organizare spaţială determinată şi ea
cultural şi analizată semiotic din această perspectivă.
Amenajările peisagistice sunt structurate spaţial pe
paliere compoziţionale definite de palierul spaţial al
terenului, apei, vegetalului, mineralului etc. în
conformitate cu ştiinţa, abilităţile, arta proiectă rii
peisagistice, de fapt un alt strat cu puternică
determinare culturală.
Extras din:
ARHITECTURA PEISAGERĂ, PROCES SEMIOTIC
Mircea GRIGOROVSCHI
Lect. dr. arh. , Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, Iaşi
Andreea GRIGOROVSCHI
Monitor drd. arh. urb. , Ecole Nationale Supérieure d’Architecture de Strasbourg

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment